Doar să fiu...

Lasă-mi Doamne, seninul de cer,
Trimite-mi putere să tac, să nu cer
Si norii de gânduri topeşte-i uşor,
Trimite-mi doar boarea albastră din el!

Lasă-mi Doamne, cerul de gânduri senin,
Pune în omul din mine un strop de divin!
Te las să mă-ndrepţi spre polul opus,
Te las să mă-nveţi între minus şi plus,
Egalul să pun, între jos şi-ntre sus.

Copacul din mine în flori s-a răsfrânt,
In frunză şi floare, sămânţa s-a frânt,
Dă roade şi iarăşi sămânţă va fi,
Pământ roditor din nou va găsi!

De greşesc şi revărs din preaplin,
Vino, inundă fiinţa-mi cu harul divin!
Pune uitare, fă-mă să uit cine sunt,
Să aflu esenţa, doar să simt!

Lasă-mi Doamne, gândul senin,
Uitare presară în cerul cu nori de venin,
Fă-mă să tac, să nu cer, doar să fiu,
Să mă simt, să Te simt, să Te ştiu.

16.08.2008